Conţinut
- Tipuri de citare textuală
- Semne speciale
- Exemple de ghilimele scurte
- Exemple lungi de citate textuale
- Parafrază sau citat?
- Exemple de parafraze
A citat textual este o formă de împrumut de conținut care servește pentru a clarifica cititorului că ceea ce se spune sunt cuvintele altcuiva. Această acțiune se numește refer și permite cititorului să știe când citește un autor și când citește textele pe care autorul le-a investigat și oferă, de asemenea, chei de informații, astfel încât să poată merge la cartea originală pentru a aprofunda în continuare.
Ori de câte ori luăm o idee deja publicată și o folosim sau investigăm pentru a da naștere propriilor noastre idei, trebuie să ne explicăm de unde provine fiecare lucru și să diferențiem ceea ce este al nostru de ceea ce este străin. În caz contrar, vom suporta un plagiat, o formă de necinste intelectuală care poate duce la sancțiuni și probleme. Plagiatul este o formă de furt.
Atât citările textuale, cât și bibliografia finală a unui text sunt pregătite urmând modele metodologice standardizate. Cele mai cunoscute sunt APA (American Psychological Association) și MLA (din engleză: Association of Modern Languages).
- Vă poate ajuta: Citări bibliografice
Tipuri de citare textuală
- Citate scurte (mai puțin de 40 de cuvinte). Acestea trebuie încorporate în text, fără a întrerupe fluxul sau aspectul acestuia. Acestea trebuie să fie cuprinse între ghilimele (care marchează începutul și sfârșitul textului original), însoțite de o referință în cu datele bibliografice ale citației:
- Anul apariției cărții. Acest lucru este deosebit de important dacă există mai multe cărți citate de același autor, deoarece acestea vor fi distinse în funcție de an.
- Numărul paginii sau paginilor citate. De obicei precedat de abrevierea „p.” sau „p.” În cazul mai multor pagini, prima și ultima vor fi citate, separate printr-o scurtă liniuță: pp. 12-16. În cazul paginilor separate, dar discontinue, se vor folosi virgule: pp. 12, 16.
- Numele autorului. În unele cazuri, dacă numele de familie a fost denumit înainte de citare sau este clar cui aparține, aceste informații pot fi omise între paranteze.
- Citate lungi (40 de cuvinte sau mai mult). Citațiile lungi trebuie plasate într-un paragraf separat, separat de marginea din stânga a paginii cu două (2) file fără indentare și cu un punct mai puțin în dimensiunea fontului. În acest caz, nu sunt necesare ghilimele de orice fel, dar după programare referința dvs. trebuie să fie inclusă cu datele menționate anterior.
Semne speciale
În ambele cazuri de citare textuală, pot apărea unele dintre următoarele semne, abrevieri sau caractere:
- Suporturi []. Apariția în mijlocul unei citate scurte sau lungi a unui text între paranteze înseamnă de obicei că textul dintre ele nu face parte din citat, ci aparține cercetătorului, care este obligat să clarifice ceva sau să îi adauge ceva astfel încât poate fi pe deplin înțeles.
- Ibidem. sau ibid. Expresie în latină care înseamnă „identic” și care este utilizată în referință pentru a spune cititorului că un citat textual aparține aceleiași cărți citate anterior.
- cit. Această frază latină înseamnă „operă citată” și este utilizată în cazurile în care există o singură lucrare consultată de un autor, evitându-se astfel repetarea detaliilor sale (deoarece acestea sunt întotdeauna identice), variind doar numărul paginii.
- Et. la. Această prescurtare latină este utilizată pentru cazurile de lucrări cu un autor principal și numeroși colaboratori, prea mulți pentru a fi enumerați în întregime. Prin urmare, numele de familie al mandantului este citat și este însoțit de această prescurtare.
- Elipsă (...). Acestea sunt folosite pentru a indica cititorului că există o parte din textul omis, fie înainte de începerea citatului, după acesta, fie în mijlocul acestuia. De obicei sunt folosite între paranteze.
Exemple de ghilimele scurte
- După cum putem vedea în cercetarea lui Foucault (2001), noțiunea de nebunie este o parte integrantă a rațiunii, deoarece „nu există civilizație fără nebunie” (p. 45).
- Mai mult, „consumul cultural din America Latină atinge gradul său maxim în raport cu fluxul de discursuri politice și comerciale și nu, ca în Europa, articulat din statele naționale” (Jorrinsky, 2015, p. 8).
- În acest sens, este convenabil să apelăm la psihanaliză: „Doctrina ființei se manifestă ca urmare a introiecției [castrării] limbajului în individ” (Tournier, 2000, p. 13).
- Aceasta este ceea ce afirmă Elena Vinelli în prefața sa pentru lucrarea Elena Vinelli, când afirmă că „Construcția socioculturală a genurilor diferențiază subiectivitatea feminină de cea masculină” (2000, p. 5), oferindu-ne să înțelegem aparența feministă că stă la baza romanului de Sara Gallardo.
- Nu este de așteptat mult mai mult de la aceste investigații, cu excepția „scurtei dezamăgiri de a găsi adevărul nebănuit”, așa cum a afirmat Evers (2005, p.12) în celebrul său jurnal de cercetare.
Exemple lungi de citate textuale
- Astfel, putem citi în romanul lui Gallardo (2000):
… Dar femeile trec întotdeauna în grupuri. M-am ascuns și am așteptat. La Mauricia a trecut cu ulciorul ei și am târât-o. În fiecare zi după aceea fugea să mă găsească, tremurând de frica soțului ei, uneori devreme și alteori târziu, în acel loc pe care îl cunosc. În casa pe care am făcut-o de mână, să locuiesc cu soția mea, în misiunea gringo-ului norvegian locuiește împreună cu soțul ei. (p. 57)
- La aceasta este convenabil să contrastăm viziunea autorului francez:
În religiile universale, cum ar fi creștinismul și budismul, preludia de frică și greață scapă dintr-o viață spirituală aprinsă. Acum, această viață spirituală, care se bazează pe întărirea primelor interdicții, are totuși semnificația partidului ... (Bataille, 2001, p. 54)
- Scrierea constituie un punct de întâlnire și dezacord pentru cele mai pozitive și romantice puncte de vedere în jurul faptului literar, putând servi pentru distincții precum cele făcute de Sontag (2000):
Iată diferența mare dintre citit și scris. Lectura este o vocație, o meserie în care, cu practica, cineva este destinat să devină din ce în ce mai expert. Ca scriitor, ceea ce se acumulează este mai presus de toate incertitudinile și anxietățile. (pag. 7)
- Acest concept de „devenire” poate fi găsit împrăștiat în toată opera filozofului. Cu toate acestea, clarificarea sa pare a fi o chestiune complicată:
A deveni nu este niciodată să imite, să faci așa sau să te adaptezi la un model, fie el al dreptății sau al adevărului. Nu există niciodată un termen din care să începeți, sau să ajungeți sau să atingeți. Nici doi termeni care se schimbă. Întrebarea care este viața ta? Este deosebit de prost, deoarece pe măsură ce cineva devine, ceea ce devine se schimbă la fel de mult ca el (...) Mașinile binare s-au încheiat: întrebare-răspuns, bărbat-femeie, bărbat-animal etc. (Deleuze, 1980, p. 6)
- Astfel, în corespondența dintre Freud și Albert Einstein, este posibil să citiți următoarele:
… Ești mult mai tânăr decât mine și pot spera că până vei atinge vârsta mea vei fi printre „susținătorii” mei. Întrucât nu voi fi în această lume pentru a o demonstra, nu pot decât să anticipez acea satisfacție acum. Știți ce gândesc acum: „Așteptând cu mândrie o onoare atât de mare, acum mă bucur ...” [Acesta este un citat din Faustul lui Goethe] (1932, p. 5).
Parafrază sau citat?
Parafraza este reinterpretarea unui text străin, exprimată în cuvintele noului autor. În acest caz, un cercetător citește ideile altui autor și apoi le explică în propriile sale cuvinte, fără a înceta să atribuie autorul căruia îi corespunde.
În unele cazuri, numele autorului parafrazat este adăugat între paranteze pentru a clarifica faptul că ideile nu sunt ale lor.
Un citat textual, pe de altă parte, este un împrumut din textul original, în care textul de referință nu este intervenit sau modificat deloc. În ambele cazuri, autorul textului original este respectat: plagiatul nu este niciodată o opțiune validă.
Exemple de parafraze
- Așa cum s-a spus suficient în numeroase cărți despre fizica cuantică, legile absolute ale universului cu care omul modern a căutat să o exploreze și să o înțeleagă se dovedesc a fi mult mai flexibile și relative (Einstein, 1960) decât se presupunea anterior.
- Nu este totuși că noile idealuri naționale provin din aripa cea mai conservatoare a societății, ci mai degrabă că joacă un rol alternativ paradoxal în America Latină astăzi în fața populismelor de stânga (Vargas Llosa, 2006) care l-au asediat. în timpul așa-numitului „lung deceniu”.
- Trebuie menționat că, totuși, uneori un lucru este un lucru și nimic mai mult (Freud, cit.), deci este convenabil să știm cum să avortăm interpretarea psihanalitică a artei în timp, înainte de a cădea în determinismul biografic.
- Tendințele antropologice din Asia de Sud-Est, așa cum au subliniat deja mulți antropologi, conțin elemente de tranzit cultural minoritar care îl fac atractiv pentru vizitatorii dintr-o cultură hegemonică (Coites et. Al., 1980), dar nu și pentru vecinii săi locali. .
- În plus, Bataille a fost clar în acest sens, distanțându-și poziția de fascinația mortuară tipică a post-romanticilor, opunând munca ca ordonare și represiune față de fascinația pentru violență (Bataille, 2001).
- Vezi mai multe: Parafrazare
