Gen narativ

Conţinut

• Subgenurile narative sunt:
• Exemple de gen narativ

gen narativ este un gen literar care recreează o lume fictivă din perspectiva unui narator. Deși narațiunile pot fi inspirate de realitate, ele sunt totuși fictive, deoarece transmit descrieri și perspective care vor fi întotdeauna subiective.

Genul narativ este scris de obicei în proză, deși există unele cazuri de poezii narative, precum „Martín Fierro” sau „La Llíada”.

Emitentul genului narativ este numit narator, o entitate care afirmă și relatează evenimentele dintr-un anumit punct de vedere. Naratorul respectiv poate folosi prima persoană (pentru a genera o mai mare apropiere de fapte), a doua persoană (pentru a stabili o relație cu cititorul) sau a treia persoană (pentru a genera o viziune mai obiectivă și mai cuprinzătoare).

În genul narativ, funcția referențială a limbajului predomină, deoarece spune o poveste despre un anumit subiect sau referent (care poate fi real sau fictiv).

Celelalte două genuri literare majore sunt genul liric, care exprimă sentimente sau stări de spirit, și genul dramatic, care este scris în dialog și este destinat reprezentării.

• Vezi și: Narator la prima, a doua și a treia persoană

Subgenurile narative sunt:

• Epic. Are un caracter mitic, deoarece povestește faptele ființelor eroice, ale zeilor și ale ființelor mitologice.
• Cântă de faptă. Este forma epică dedicată exploatărilor cavalerilor din Evul Mediu. Sunt numite „cântece” pentru că au fost transmise de menestrele care recitau aceste povești, din cauza analfabetismului societății vremii (secolele XI și XII).
• Poveste. De obicei este scris în proză și se caracterizează prin concizie, prin numărul redus de personaje și prin simplitatea argumentului său.
• Roman. Mai lungă decât povestea, ea povestește o succesiune de evenimente și descrie mai multe personaje într-o structură mai complexă. Un roman este întotdeauna, cel puțin parțial, ficțiune. Chiar și romanele istorice, deși povestesc evenimente reale, conțin fapte și pasaje de ficțiune.
• Parabolă. Deși este mai scurtă decât fabula, încearcă, de asemenea, să transmită o învățătură prin utilizarea analogiei.
• Legendă. Este o narațiune populară care se bazează pe un eveniment real, dar cu adăugiri supranaturale care explică diferite domenii ale vieții de zi cu zi. Ele sunt transmise în mod tradițional oral, deși în prezent au fost compilate și în versiuni tipărite.
• Fabulă. Povestește o poveste scurtă, de obicei cu animale care au caracteristici umane, cum ar fi capacitatea de a vorbi, de a gândi rezonabil sau de a se îndrăgosti. Fabulele conțin o învățătură numită „morală” și sunt destinate să transmită moralitatea unei societăți.

Exemple de gen narativ

1. Iepurele și broasca țestoasă. Exemplu de fabulă.

A fost odată un iepure care era foarte zadarnic din cauza vitezei sale. El își făcea mereu haz de încetineala broaștei țestoase. Broasca testoasa i-a ignorat batjocurile, pana cand intr-o zi a provocat-o la o cursa. Iepurele a fost foarte surprins, dar a acceptat.

Animalele au fost adunate pentru a observa cursa și au fost stabilite punctele de plecare și de sosire. Când a început cursa, iepurele i-a dat broasca țestoasă o lungă plumbă, în timp ce se amuza de ea. Apoi a început să alerge și a depășit țestoasa foarte ușor. La jumătatea drumului se opri și se odihnea. Dar, din greșeală, a adormit.

Între timp, broasca țestoasă a continuat să avanseze încet, dar fără oprire. Când iepurele s-a trezit, broasca țestoasă a fost la doar câțiva pași de sosire și, deși iepurele a fugit cât de repede a putut, nu a reușit să câștige cursa.

Iepurele a învățat lecții valoroase în acea zi. A învățat să nu-și bată joc de ceilalți, deoarece nimeni nu poate fi considerat superior celorlalți. În plus, a descoperit că cel mai important lucru este să menții un efort constant atunci când îți stabilești un obiectiv.

• Mai multe exemple în: Fabule scurte

1. Odiseea. Exemplu de epopee în versuri.

(Fragment: Întâlnirea lui Ulise cu sirenele)

Între timp, nava solidă pe cursul său ușor
se confruntă cu sirenele: o respirație fericită o împingea
dar dintr-o dată briza aceea a încetat, un calm profund
s-a simțit în jur: un zeu a netezit valurile.

Apoi oamenii mei s-au ridicat, au împăturit pânza,
l-au aruncat pe fundul bărcii și, stând la vâslă,
au albit marea cu spumă cu lopete lustruite.
Între timp am luat bronzul ascuțit, am tăiat o pâine de ceară
și, rupându-l în bucăți mici, le ciupeam
cu mâna mea robustă: s-au înmuiat curând, au fost
puternice degetele mele și focul soarelui de sus.

Unul câte unul oamenii mei cu ei mi-am acoperit urechile
și, la rândul meu, mi-au legat picioarele și mâinile
pe gât, drept, cu frânghii puternice, și apoi
ca să biciuiască cu vâslele s-au întors la marea spumantă.

Coasta nu mai era acum decât atingerea unui strigăt
și nava de croazieră a zburat, mai degrabă au perceput
sirenele au trecut și au ridicat cântecul lor sonor:
„Vino aici, dă-ne onoare, glorioase Ulise,
de marșul tău înfrânează ardoarea de a auzi cântecul nostru,
pentru că nimeni în barca lui neagră nu trece aici fără să acorde atenție
la glasul acesta care curge în miere dulce de pe buzele noastre.

Cine o ascultă fericit știe o mie de lucruri:
lucrările știm că acolo lângă Troad și câmpurile sale
al zeilor a impus puterea troienilor și argivilor
și chiar ceea ce se întâmplă peste tot în pământul fertil ".

Așa au spus, expirând o voce dulce și în pieptul meu
Doream să-i aud. Mi-a încruntat sprâncenele comandând
oamenii mei îmi slăbesc cravata; au vâslit împăturite
împotriva vâslei și în picioare Perimede și Euriloc, aruncând
funii noi îmi forțau crud nodurile asupra mea.

Când în cele din urmă i-am lăsat în urmă și nu s-a mai auzit
orice voce sau cântec de sirene, prietenii mei fideli
au îndepărtat ceara pe care o aveam în urechi
plasat când a venit și m-a eliberat de legăturile mele.

1. Cântecul lui Roldán. Exemplu de fapt cântător.

(Fragment)

Oliveros a urcat pe un deal. Uită-te în dreapta ta și vezi cum gazda necredincioșilor avansează printr-o vale înierbată. Îl sună imediat pe Roldán, partenerul său și îi spune:

-Aud un zvon atât de crescut venind din partea Spaniei, văd strălucirea a atât de multe înălțimi și sclipirea atât de multe căști! Aceste gazde vor pune francezii noștri în probleme serioase. Ganelon o știa bine, trădătorul scăzut care ne-a ales înaintea împăratului.

„Taci, Oliveros”, răspunde Roldán; El este tatăl meu vitreg și nu vreau să spui alt cuvânt despre el!

Oliveros a urcat la o înălțime. Ochii lui se întind pe întreg orizontul asupra regatului Spaniei și al saracenilor care s-au adunat într-o mulțime impunătoare. Căștile în al căror aur sunt așezate pietrele prețioase, scuturile și oțelul înălțimilor, precum și științele și gonfalonii legați de scuturi strălucesc. El nici măcar nu poate adăuga diferitele corpuri de armată: sunt atât de numeroase încât pierde numărul. În inima lui, se simte puternic deranjat. Cât de repede îi permite picioarele, coboară pe deal, se apropie de francezi și le spune tot ce știe.

„Am văzut necredincioșii”, spune Oliveros. Niciodată un om nu a văzut pe pământ o mulțime atât de mare. Sunt o sută de mii care sunt în fața noastră cu scutul pe braț, legat casca și acoperit cu armură albă; scuturile lor brunite strălucesc, cu fierul în poziție verticală. Va trebui să duci o bătălie ca niciodată. Domnilor francezi, Dumnezeu să vă ajute! Rezistați ferm, astfel încât să nu ne poată învinge!

Francezii exclamă:

-Rău care fuge! Până la moarte, niciunui dintre noi nu ne va fi dor de tine!

1. Floarea Ceibo. Exemplu de legendă.

Înainte de sosirea spaniolilor în America, o tânără pe nume Anahí locuia pe malurile râului Paraná. Nu era deosebit de frumoasă, dar cântarea ei îi încânta pe toți locuitorii satului ei.

Într-o zi au sosit invadatorii spanioli, care au distrus orașul și au capturat locuitorii care au supraviețuit atacului. Anahí era printre ei. În acea noapte, când temnicerul a adormit, Anahí l-a înjunghiat cu un cuțit și a scăpat. Cu toate acestea, ea a fost arestată la scurt timp și, în răzbunare pentru rebeliunea ei, au legat-o de un copac și au dat foc.

Cu toate acestea, în loc să fie consumat, Anahí s-a transformat într-un copac. De atunci există ceibo, un copac cu flori roșii.

• Mai multe exemple în: Legendele

1. Inima povestitoarede Edgar Allan Poe. Exemplu de poveste.

Fii atent acum. Mă iei de nebunie. Dar nebunii nu știu nimic. În schimb ... dacă m-ar fi putut vedea! Dacă ai putea vedea cât de repede am acționat! Cu ce ​​grijă ... cu ce previziune ... cu ce disimulare m-am dus la muncă! Nu am fost niciodată mai amabil cu bătrânul decât cu o săptămână înainte să-l ucid. În fiecare seară pe la douăsprezece, întorceam mânerul ușii ei și o deschideam ... oh, atât de încet!

Și apoi, când deschiderea era suficient de mare pentru a trece capul, el ridica un felinar surd, închis, complet închis, astfel încât să nu se vadă nicio lumină, iar în spatele lui își trecea capul. O, ai fi râs să vezi cât de inteligent a întors capul! A mutat-o ​​încet ... foarte, foarte încet, pentru a nu deranja somnul bătrânului. Mi-a luat o oră întreagă să introduc capul complet prin deschizătura din ușă, până când l-am văzut întins pe patul lui. Hei? Oare un nebun ar fi putut fi la fel de prudent ca mine?

Și apoi, când capul îi era complet în cameră, el deschidea felinarul cu precauție ... oh, cu atâta prudență! Da, deschidea cu grijă felinarul (pentru că balamalele scârțâiau), îl deschidea suficient încât să cadă o singură rază de lumină pe ochiul vulturului. Și am făcut asta timp de șapte nopți lungi ... în fiecare seară la douăsprezece ... dar mi-am găsit întotdeauna ochiul închis și de aceea mi-a fost imposibil să-mi fac treaba, pentru că nu bătrânul m-a iritat, ci ochiul rău.

Și dimineața, abia începând ziua, ea a intrat fără teamă în camera lui și i-a vorbit hotărât, strigându-i numele cu o voce cordială și întrebându-i cum a petrecut noaptea. Vedeți, ar fi trebuit să fiu un bătrân foarte deștept ca să bănuiesc că în fiecare seară, exact la douăsprezece, aș merge să-l privesc în timp ce dormea.

1. Pilda Semănătorului. Evanghelia după Sfântul Matei.

În acea zi, Isus a plecat de acasă și a stat pe malul mării. O astfel de mulțime s-a adunat lângă El, încât a trebuit să urce să stea într-o barcă, în timp ce toată mulțimea a rămas pe țărm. Și a început să le spună multe lucruri în pilde, spunând: Iată, semănătorul a ieșit să semene. Și când a aruncat sămânța, unii au căzut pe drum și au venit păsările și au mâncat-o. Unii au căzut pe pământ stâncos, unde nu prea era pământ și au încolțit curând pentru că solul nu era adânc; dar când a răsărit soarele, s-a ofilit și s-a ofilit pentru că nu avea rădăcini. O altă parte a căzut printre spini; spini au crescut și au sufocat-o. Un altul, pe de altă parte, a căzut pe pământ bun și a dat roade, o sută de părți, alte șaizeci și alte treizeci.

Oricine aude cuvântul Împărăției și nu înțelege, vine cel rău și smulge ceea ce este semănat în inima lui: acesta este ceea ce este semănat pe drum. Ceea ce este semănat pe pământ stâncos este cel care aude cuvântul și îl primește imediat cu bucurie; dar nu are rădăcină în sine, ci este nestatornic și, când vine necazul sau persecuția din cauza cuvântului, se poticnește imediat și cade. Ceea ce este semănat printre spini este cel care aude cuvântul, dar preocupările acestei lumi și seducerea bogățiilor sufocă cuvântul și acesta rămâne steril. Dimpotrivă, ceea ce este semănat într-un pământ bun este cel care aude cuvântul și îl înțelege și dă roade și produce o sută, sau șaizeci sau treizeci.

1. Războiul și pacea, de Leon Tolstoi. Exemplu nou.

(Fragment)

Scopul meu de mâine nu va fi să mângâi și să ucid, ci să împiedic soldații mei să fugă de teroarea care ne va invada pe ei și pe mine. Scopul meu va fi ca ei să mărșăluiască împreună și să-i sperie pe francezi, iar francezii să se sperie în fața noastră. Nu s-a întâmplat și nu se va întâmpla niciodată că două regimente s-au ciocnit și au luptat și este imposibil. (Au scris despre Schengraben că ne-am ciocnit cu francezii în acest fel. Am fost acolo. Și nu este adevărat: francezii au fugit). Dacă s-ar fi ciocnit, s-ar fi luptat până când toți ar fi fost uciși sau răniți și asta nu se întâmplă niciodată.

• Continuați cu: Genuri literare